Din cauza scăderii continue a natalităţii în rândul populaţiei lumii, dar şi a creşterii speranţei de viaţă, majoritatea statelor lumii au schimbat sistemul de pensii pentru a putea oferi cetăţenilor lor un trai decent după vârsta pensionării. În România, acest lucru s-a manifestat prin sistemul piloanelor de pensii.
Astfel au luat naştere Pilonul I de pensii – fonduri administrate în continuare de stat – şi Pilonul II – fonduri realizate tot din contribuţii obligatorii, dar administrate de firme private. Pentru a da cetăţenilor o şansă în plus să-şi sporească veniturile obţinute după vârsta pensionării, a fost implementat şi Pilonul III de pensii, unde contribuţiile sunt facultative şi administrate tot de companii private.
Contributiile salariatiilor la Pilonul 2 de pensii sunt acumulate in conturi individuale, gestionate de administratori privati. Munca administratorilor este de a investi acesti bani cu scopul obtinerii unui profit, de care va beneficia tot contribuabilul, odata ce atinge varsta pensionarii.
În anul în care Pilonul 2 a fost introdus (2008), contribuţiile au fost făcute obligatorii pentru persoanele angajate cu vârste de până la 35 de ani şi opţionale pentru persoanele care aveau atunci între 35 şi 45 de ani.
Astăzi, practic toate persoanele angajate care, la introducerea Pilonului II aveau sub 35 de ani sunt obligate să cotizeze la cele două sisteme de pensii (public şi privat). Începând cu anul 2018, unui angajat i se reţine 25% din salariul brut reprezentând contribuţia la asigurările sociale (pensii). Din acest procent, doar 3,75% ajunge la Pilonul II, restul banilor fiind asimilaţi în sistemul Pilonului I.
Am cerut părerea românilor despre acest subiect:
